La partierul cladirii erodate de trecerea timpului, sub un balcon construit din fier forjat in modele sofisticate, se afla un mic butic uitat de lume. Designul magazinului este de o simplitate cutremuratoare , cu geamurile imbracate in draperii de-un visiniu aprins decorate cu panze de paianjen, pe usa grea, neagra, sunt lipite doua afise:unul cu mesajul “Bienvenue!”, celalalt cu programul magazinului “Lundi-Vendredi :8:00-20:00, Sam-Dim: 9:00-13:00”, iar deasupra pe o placuta alba ruginita inca se mai observa cuvintele “Boutique Sancho” scrise cu rosu. Inauntru, imbratisate de praful negricios stau papusile cu sfori iesind din trupul scortos,bucle din parul balai le cad pe fata searbada in valuri conferindu-le un aer divin,sunt imbracate in rochii vechi rosii,verzi sau albastre, in carouri sau simple, sau in fracuri negre si sobre ce se purtau in Franta anilor 1700-1800. Cum pasesti in incapere te cuprinde sentimentul singuratatii, usor simti ca te sufoca linistea profunda ce stagneaza in aer si te simti incoltit de mii de priviri ascunse. Insa, acest butic decent rar mai este vizitat de oamenii cuprinsi in evolutia tehnologiei. Papusile stau ziua doar in compania lui Monsieur Pierre, iar noaptea o petrec singure.
Pierre Lidenbrock este un barbat ajuns la varsta de 80 de ani, cu parul albit complet si cu o semi chelie in varful capului pe care o ascunde cu ajutorul palariei. Ochii negri ce odinioara suceau mintile fetelor astazi sunt greu incercati de catarcta, fata de un ten cafeniu este incarcata cu riduri si cicatrici reprezentand greutatile cu care s-a confruntat in viata. Este un mosulet simpatic, care isi ucide timpul ramas in compania marionetelor, purtand cu ele discutii elaborate, avand mereu asupra sa inelul de logodna pe degetul de la mana stanga, iar la piept o poza cu scumpa sa sotie care e plecata printre sfinti. Ii place sa asculte muzica veche la fonograf si sa danseze marionetele amintindu-si astfel de perioada de aur din viata sa, cand era tanar si indragostit. Monsieur Pierre nu stie insa ca papusile din buticul lui nu sunt doar simple bucati de lemn cioplite si pictate, ci ca asemenea lui Pinochio, prind viata atunci cand este luna plina.
In noaptea de 23 mai, pe cerul negru isi face aparitia superba luna asezandu-se pe tronul ei inconjurata de fiicele sale, stelele. Fonograful incepe sa cante, iar papusile se trezesc incet la viata. Intai isi misca mana dreapta, balansand-o lent, apoi mana stanga repetand miscarea, se ridica incet in pas cu muzica, deschizandu-si ochii si cercetand incaperea buticului, isi scutura praful de pe rochite si frac si isi aranjeaza parul pregatindu-se de bal. Candelabrele se aprind pe rand luminand si creand o atmosfera intima si festiva. Fetele se aseaza pe bancute, sorbind din canile cu punci, asteptand sa fie invitate la dans. Baietii se afla in coltul opus, facandu-si curaj cu putina tarie.
Joseph este un tanar de 17 ani, cu parul saten curgandu-i in bucle pe fata alba, scotandu-i in evidenta ochii caprui sticlosi, imbracat intr-un frac negru superb. El suferea de o boala : iubea; o iubea pe Éloise. Éloise are tot 17 ani. Este o tanara frumoasa, cu parul blond si lung pana in zona buricului, cu ochii verzi albastrui, imbracata intr-o rochie verde simpla. Cei doi se studiaza cu priviri timide pline de sentiment, dar nici unul nu indraznea sa il abordeze pe celalalt. Fonograful isi continua cu supunere concertul, in timp ce micile fiinte scortoase dansau. Intamplarea face ca cei doi, Joseph si Éloise, sa fie nevoiti sa danseze impreuna deoarece partenerii lor de dans i-au parasit ca sa danseze. Obrajii fetei se coloreaza cu dare rosiatice, iar baiatul incearca sa se convinga ca e treaz si nu viseaza. Amandoi isi pironesc privirile in podea, observandu-si picioarele miscandu-se simbiotic pe ritmul muzicii dictate de fonograf. Joseph isi face curaj si se adreseaza tinerei:
-Bonjour, mademoiselle! Vous êtes très belle!
-Bonjour, monsieur! Vous exagéréez, ne sont pas si beaux. Toutefois, vous êtes mignon, i-a raspuns fata.
Acum obrajii baiatului au luat foc si intre ei s-a asternut o tacere apasatoare timp de cateva minute. Tanarul reia discutia:
- Quel est votre nom, mademoiselle?
- Éloise. Mais le vôtre?
-Joseph. Pourrais-je vous embrasser, mademoiselle Éloise? a intrebat-o el.
- Oui, si vous le voulez. i-a raspuns ea imbujorandu-se toata, privindu-i ochii sticlosi.
Baiatul isi apropie buzele de ale ei si o saruta tandru, apoi o prinde de mana dreapta si o trage in spatele tejghelei. Aici cei doi incep sa se devoreze in saruturi, sfasaindu-si hainele , ramanand in goliciunea scorturoasa. Ea isi petrece fin degetele pe spatele lui, iar el se joaca cu sanii ei. Razele de luna le lumineaza coltisorul amoros, fiind complicele lor. Continua sa se iubeasca cand tandru cand salbatic pe sunetele vechi cantate de fonograf, pana cand orologiul incepe sa scoata zgomote sacadate aratand ora 6 a.m. Se imbraca rapid si se intorc pe ringul de dans. Dupa doua melodii dansate, o cheie se aude in broasca de la usa si toate papusile fug spre locul lor de odihna. Reusesc sa-si sopteasca:
-Nous sommes réunis à la pleine lune suivante.
Monsieur Pierre intra in butic, se dezbraca de palton pe care il aseaza in cuier si le ureaza “Bonjour” marionetelor, apoi incepe sa le relateze ce a visat peste noapte…
