Revelatie.

Mergi singură pe strada pustie,înconjurată doar de clădirile gri,emanând răceală. Cauţi o urmă de suflet...Nimeni. Nimeni pe care să studiezi. Nimeni de care să te temi. Doar tu şi spaţiul vast ce te-nconjoară,ecoul paşilor tăi,bătăile inimii şi aburul pe care îl răsufli. E o noapte ciudată cu cerul negru,fumegând,şi o lună plină,roşiatică,arzând parcă în ea utopia lumii.
"Hei!",percepi câteva şoapte.
Te uiţi în stânga,în dreapta. Nimic! Acelaşi cadru.
"Uită-te în spate,sunt chiar acolo lângă zidul fumuriu."
Dar tu nu vezi nimic. Decizi să înaintezi,convinsă că imaginaţia îţi joacă feste. Când nici nu ai făcut 5 paşi,o mână rece îţi atinge umărul stâng. Te întorci brusc,dar nimic. Simţi cum andrenalina îţi invadează sângele,iar inima intră într-un maraton decisă să câştige...
Alergi îngrozită,dorind să ajungi în urban. În graba ta, te împiedici şi cazi pe asfaltul rece. Atunci în faţa ta apare o entitate ce seamănă cu-n înger. Te ajută să te ridici,te scutură şi-şi cere scuze pentru că te-a speriat.
Rămâi pierdută în privirea sa caldă,blândă,plină de dragoste. Eşti stupefiată de această revelaţie,dar totuşi acel suflet din faţa ta îţi inspiră atâta încredere. Reuşeşti să murmuri un "Cine eşti?"
"Sunt îngerul tău protector",a răspuns entitatea cu un zâmbet timid înfiripat recent pe faţa sa. "Am venit să te avertizez."
"Să mă avertizezi? În legatură cu ce?" întrebi pe un ton curios,dar cu nuanţe de teamă.
"Acorzi prea multă importanţă lucrurilor nesemnificative din viaţă,şi uiţi esenţialul. Devii mult prea carnală,când partea spirituală este cea care contează. Trezeşte-te până nu e prea târziu. Ai un suflet bun,păzeşte-l!"
"Am să încerc,dar ce voi păţi?"
"Dacă continui această existenţă plină de desfrânări îţi grăbeşti sfârşitul. Încearcă să gândeşti cu capul,inima,trupul şi sufletul şi descoperă care e calea cea dreaptă"
"Hmmm..."
"Eu trebuie să plec,dar te rog gândeşte-te la cele ce ţi-am spus,dacă doreşti să-ţi fie bine."
"Îţi mulţumesc înger frumos."
"Aceasta mi-este datoria."
Atunci entitatea devine tot mai transparentă,până se evaporă complet. Rămâi acolo meditând,mângâiată doar de vântul jucăuş. Tinzi să crezi că totul a fost doar o reverie,dar instinctul tău neagă. Cuvintele îngerului te-au atins şi decizi să încerci să găseşti capătul tunelului.

Daaa,probabil nu ma pricep atat de bine la compuneri,cum o fac la poezii,dar vreau sa transmit un anume mesaj,sper sa-l percepeti.