Îndemn spre viaţă

Pe strada pustie de luni dimineaţă
Doar vântul mai suflă dansând verdeaţa.
Şi vezi câte un om pe ici pe colo,
Ridată fiindu-i intreaga fiinţă.

Răsare şi soarele alene pe cer, mângâind intreg universul,
Topind cu blândeţe roua căzută în toiul nopţii.
Şi păsărelele se dezmiardă în razele lui,
Cântându-i o odă,iubindu-l în taină.

Şi trece timpul încet ,dar grăbit,
În paşii unui tango sacadat, tic-tac tic-tac.
Îmbătrâneşti copile!
Fugi şi zghiară,fericirea-ţi caută!

Priveşte copile cum tremură frunza,
Şi cum dansează în adierea vântului.
Priveşte copile cum zboară o buburuză,
Şi se aşează pe-o frunză dansând împreună.

Priveşte copile pe cer şi studiază,
Iubirea desenată în formele norilor.
Opreşte-te copile şi lasă-te cuprins de ploaie,
Dansează cu ea,iubeşte-o pe ea.