Este o seara innourata, fara vreo urma de stea care sa ma poata calauzi sau vreo raza de luna care sa-mi mangaie sufletul infirm. Doar gerul imi strabate pielea sensibila, lasand dare adanci brazdate in epiderma. Pasesc alert, intr-o lume doar a mea, inconstienta de ce ma inconjoara. Timpanele imi sunt invadate de sunetele line ale unei melodii vechi. Suspin si imi las imaginatia sa-si faca de cap. Schitez mintal situatii ce mi-ar place sa se intample sau nu, amintiri, idei si versuri. Constientizez din nou ca ceva lipseste, acel ceva care sa ma faca sa imi imprim pe fata un zambet pana la urechi si sa-l sadez si-n suflet. Da, imi lipsesti tu!...:
Tu-mi esti zambet,
Tu-mi esti plans,
Tu-mi esti soare si pamant,
Tu-mi esti ploaie, tot ce am mai sfant.
Tu-mi esti aer, poate viata,
Tu-mi esti primul gand de dimineata,
Tu-mi esti visul din fiecare noapte,
Tu-mi esti drog, medicament, de toate.
