Era un soare arzător în acea zi de mai. Mă aflam în tramvai ,mergând spre facultate, respiram un aer sufocant, iar gândul meu zbura mereu la tine. Dupa ce am ieşit de la examen am tras o fugă până în cămin să iau prânzul, apoi ne-am întâlnit. Erai atât de superb, iar eu aveam mii de fluturaşi în stomac dornici să se elibereze şi să te cuprindă în întreaga ta fiinţă perfectă. Îmbrăţişarea ta mi s-a părut infinită, rugându-mă să rămână aşa, dar nu a fost să fie. Am pornit uşor pe străduţă, fără să ne ţinem de mână, povestindu-ne câte-n lună şi-n stele, completând micile pauze din discuţie cu râsete colorate.
Mi-ai pregătit o surpriză şi m-ai dus la grădina botanică, un loc genial unde poţi să îţi petreci o zi de primăvară. Înarmată cu aparatul unui amic am început să pozez cadre, pentru a le păstra în amintire. Am vrut să te pozez şi pe tine, dar nu m-ai lăsat. Ai un mod foarte convingător de a mă determina să renunţ: dorind să mă pozezi tu pe mine. Păşind pe aleei, o multitudine de flori se arătau la picioarele mele, cu denumiri ciudate şi aspect regal. Deseori ne abăteam de la ruta normală şi ne aventuram prin "sălbăticie". După ce ne-am odihnit un sfert de ceas pe o bancă cu un design sofisticat, a trebuit să plecăm.
Mergând spre facultate după rezultate, ne-a prins o ploaie răcoroasă de vară, la început măruntă, cu picături reci care ne mângâiau într-un alint pielea cafenie, apoi mai brutal, dorind parcă să ne invite la dans, un dans sălbatic şi pasional. Am dansat. Am început să mă învârt haotic spre încântarea ta, încercând să savurez ploaia, fiecare particulă din mine bucurându-se de acest dezmăţ. Ţi se citea iubirea din ochi, ochii tăi negri ca tăciunea, atât de imposibil să nu îi iubeşti. Ai încercat zadarnic să opresti ploaia să mă îmbrăţişeze, dar gestul tău a fost drăguţ. Ţi-aş vrea şi acum mâna protectoare deasupra capului meu, să ştiu că Cineva mă apără. Ajunşi la destinaţie, după lungi "dispute" cu ploaia, eram uzi în întregime, iar pe mine mă încerca un timid tremurat. Cât timp am aşteptat să fac contestaţie, te-ai dus şi ne-ai adus hanorace uscate şi calde, şi ceva bun de mâncare. Îţi mulţumesc pentru asta:*.
Scăpată, în sfârşit, din calvarul concursului, am început ne plimbăm prin Iaşi, cu scopul de al cunoaşte şi eu. Iubesc acum Iaşul, în special datorită ţie, şi apoi mulţumită aspectului captivant cu care este înzestrat. Clădiri medievale, clădiri moderne, cu acoperişuri verzi sau brum, toate cu un aspect emoţionant. Parcurile frumos amenajate, bulevarde ce mă duc cu gândul la istorie, porumbei flămânzi cu sutele sau miile. Cuvintele sunt de prisos.
Seara se lasă repede, oraşul pregătindu-se lent de visare. Numai doi omuleţi îi bântuie străzile şi aleeile din parc. Obosiţi ne aşezăm pe o bancă, la adăpostul unui arbore, feriţi de lumina portocalie a felinarelor, îmbrătişaţi...Începe reveria...
Totul se termină brusc, cu un sărut de noapte bună.
...au trecut 6 luni de atunci...
-text in lucru-
