cu care-mi număram prietenii invizibili...
De ce mi le-aţi tăiat?
M-aţi sancţionat în cel mai drastic mod
pentru impertinenţa mea de a-mi număra speranţele.
De ce mi-aţi ucis degetele?
Criminalilor!
Cu ce v-au greşit?
Sunt un număr pur imaginar,
opusa conjugatului meu, deşi teoretic suntem egali.
Sunt opusa tuturor, de aceea mi-aţi tăiat degetele
şi mi-aţi lipit aripile-ntre ele...
Aripile mele frumoase şi verzi, cu care obişnuiam
să-mi vizitez lumea de cristal. ahh...
Mi-aţi furat si mierea! Acum cafeaua mea are gust amar,
asemeni vieţii, de parcă singură mi-aş consuma-o.
Închid ochii de frică, nu vreau să-i pierd
pentru că-ndrăznesc să vă privesc,
să vă confrunt...Nemernicilor!
Degetele mele fără bronz, cu unghiile roşu sângeriu...
Mă scurg lent prin clepsidra timpului, inconştientă.
Iar voi mă radiaţi încet...
întâi un deget, o mână, un picior, apoi inima şi gata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu