Inceput de octombrie,
Cu frunze cazande pe jos,
Uscate toate,arse...
Copacii raman iar goi.
Potecile colorate de pasii nostrii,
Astazi sunt ude si posomorate.
Orasul tot e-o non-culoare.
Ma plimb prin gerul sufletului.
In locurile unde noi stateam,
Astazi sunt doar umbre.
Si doar ecoul glasurilor noastre se aude,
Cand vantul se izbeste de copaci .
Pe aceasta foaie de hartie cerneala aluneca incet,
Scriind randuri dedicate tie,mie,ei...
Acopar golurile sufletului prin cuvinte,
Iar pe cele ale trupului prin haina ta…
*
Acum 4 ani
4 comentarii:
superb :x . handreea :)
E doar un mod de a ma exprima.
Nu-mi vars "frustarea", ci doar niste nervi de moment,sau doar pentru ca ma plictiseam.
Si cu remediatul situatiei,asta e treaba mea,se va intampla candva,dar nu stiu cand. Nu prea exista,deocamdata,vreo situatie.
Si in legatura cu compunerea,multumesc.Ar trebui sa fi de acord in toate privintele,toate chestiile,pentru ca m-am caracterizat pe mine,nu pe altcineva;)).
Anyway,e o prostie pentru psihologie.
Si in legatura cu poezia ta,e frumoasa, recunosc ca nu prea am inteles-o,pentru ca nu prea am timp acum sa o citesc in detaliat, dar la prima vedere,e frumoasa.
Felicitari.
inspirationala ;))
good jobb andreea :> >:D<
Trimiteți un comentariu