E dimineaţă,
Soarele-mi bate-n faţă,
Cu razele sale gingaşe,
Mă alintă jucăuş.
E un cer senin,
De-un albastru pur,
Cu mici dâre de nori,
De forme nedesluşite.
Sorb o gură de cafea,
Aş vrea să fii lângă mine,
Să sărut gura ta,
Nu ceaşca de porţelan.
Vrăjită sunt
De gustul dulce-amărui.
Din starea mea de euforie
Adusă sunt la cruda realitate.
Un gol m-apasă în stomac,
Te-am aşteptat să vii,
Dar m-ai uitat
Şi-am adormit plângând.
Şi suflă vântul blând,
Răcorindu-mi sufletul.
Văd doi porumbei mâncând,
Aş vrea să fim “tu şi eu”
Aş vrea să ne transfigurăm
În două vietăţi ale cerului,
Să fim liberi
Cu iubirea protejată.
Doi bătrânei ţinându-se de mână
Se plimbă fericiţi.
Noi doi în viitor?
Ce vis libidinos!
Mă apasă un impuls,
Să iau taxiul vieţii,
Să fug la tine,
Şi să nu mai plec.
Picioarele-mi sunt reci
Pe iarba răcoroasă,
Privesc în depărtare
Aştept ca să te-ntorci.







Un comentariu:
heiii.
natura incalcita cu iubirea ta fata de un baiat.
frumos.
imi place ideea prezentata in poezie.;;)
huug
Trimiteți un comentariu