duminică, 19 aprilie 2009

Întâmplări cotidiene



E dimineaţă,
Soarele-mi bate-n faţă,
Cu razele sale gingaşe,
Mă alintă jucăuş.

E un cer senin,
De-un albastru pur,
Cu mici dâre de nori,
De forme nedesluşite.

Sorb o gură de cafea,
Aş vrea să fii lângă mine,
Să sărut gura ta,
Nu ceaşca de porţelan.

Vrăjită sunt
De gustul dulce-amărui.
Din starea mea de euforie
Adusă sunt la cruda realitate.

Un gol m-apasă în stomac,
Te-am aşteptat să vii,
Dar m-ai uitat
Şi-am adormit plângând.

Şi suflă vântul blând,
Răcorindu-mi sufletul.
Văd doi porumbei mâncând,
Aş vrea să fim “tu şi eu”

Aş vrea să ne transfigurăm
În două vietăţi ale cerului,
Să fim liberi
Cu iubirea protejată.

Doi bătrânei ţinându-se de mână
Se plimbă fericiţi.
Noi doi în viitor?
Ce vis libidinos!

Mă apasă un impuls,
Să iau taxiul vieţii,
Să fug la tine,
Şi să nu mai plec.

Picioarele-mi sunt reci
Pe iarba răcoroasă,
Privesc în depărtare
Aştept ca să te-ntorci.

Un comentariu:

Unknown spunea...

heiii.
natura incalcita cu iubirea ta fata de un baiat.
frumos.
imi place ideea prezentata in poezie.;;)
huug