Pretendă

Vino! Prinde-mă de mână... Mâna mea rece şi uscată de gerul iernii se întinde să o captureze pe a ta într-o strânsoare tandră. Hai vino şi cuprinde-mă! Vreau să mă îmbrăţişezi puternic, să fiu îmbrăcată de braţele tale şi să nu-mi mai dai drumul. Vreau să simt că nu te voi pierde niciodată. Vreau să ştiu că eşti lângă mine şi mă protejezi. Mă simt ca o fetiţă de 5 anişori îngrozită de fiorosul întuneric. Fii tu lumina mea! Vino şi sărută-mă! Buzele noastre nu s-au mai întâlnit de mult. Poate îşi duc lipsa. Nu crezi? Muzica dragostei noastre răsună, hai să dansăm! Vino şi şopteşte-mi la ureche tot ceea ce simţi, ce visezi şi... că mă iubeşti. Atinge-ţi obrazul sfânt de al meu şi simte-mă! Potoleşte-mi arsura din el. Scufundă-te în ochii mei negri şi înoată! Vino să ne jucăm în zăpadă, să fim înveliţi de aşternutul de omăt. Vino să ne îmbătăm cu aburii vorbelor noastre şi să ne vindecăm sufletul rănit de dor, iubindu-ne! Vino să adormim pe o colină şi să chemăm vara înapoi. Vino şi nu mă refuza! Vino şi salvează-mă! Te rog, vino! Nu nega...ştiu că-ţi lipsesc...Sunt acea jumătate lipsă pentru ca tu să fii un întreg. Îmi permit să ne comparăm cu rinichii...E adevărat că putem trăi unul fără celălalt, dar cel mai bine funcţionăm împreună. Te iubesc, scumpule!