El,decembrie.

Ce e acea adiere rece care-mi zgârie pielea fină a feţei? E o adiere prevestitoare... A venit Decembrie! Dar nu mai e acelaşi Decembrie ca altă dată, îi lipseşte mantia de omăt. De asemenea, acestui Decembrie nud îi lipseşte căldura şi bucuria ce ne-o aşeza în sufletele noastre primitive, râsetele colorate de copii vioi cu ale lor sănii, care ocupau pârtiile de dimineaţă până seara, alunecuşurile făcute de aceştia, floricelele de gheaţă de pe geam, poveştile bunicii spuse la căldura şemineului, vinul fiert cu scorţişoară servit în căni de lut care-ţi mai dezgheţa trupul plăpând, mirosul de brad natural decorat decent de spiritul frumosului,chiar si frigul...Dar Omul de zăpadă unde este? Unde l-ai pierdut Decembrie? Si fulgi-ţi cristalini? Prin ce timpuri i-ai lăsat? Şi tata, el de ce nu mai are promoroacă pe mustaţă? Cin` te-a jefuit,Decembrie? Acum eşti secătuit, fără vlagă. Îmbătrânit. Creeat din ger, pentru a da ger. O monotonie sufocantă. Ne este dor de tine... Vino înapoi! Dezlănţuie-te! Recuperează-ţi tinereţea.

ps: La mulţi ani,românilor!