Anecdotă vitală

Timp mort, stagnezi,
Vrei să evadezi.
Cenuşă şi-o căpuşă,
Rămăşiţele dintr-o mătuşă.

Pendulele ceasului se opresc,
E timpul să cântăresc,
Iluzii şi păcate,
Dorinţe şi fapte.

Până mai ieri ai existat,
Din carne şi os erai format.
Astăzi eşti transparent,
Trupesc inexistent.

Ocupat erai de lumea materială,
Acum faci parte din cea spirituală.
Ţi-e frică de judecata divină,
Decizi să fugi în tihnă.

Hoinărind prin energie,
Lipsindu-ţi dulcea ta soţie,
Ţi-ai luat rolul de Judecător,
Punând să fie ucisă c-un topor.

Strigoi sunteţi în noapte,
Însetaţi de suflete nevinovate.
Într-un moment irefutabil
Decideţi să vă întoarceţi.

Casa părăsită,deznădăjduită,
Cu mobila plină de praf
Şi canapelele acoperite cu cearşaf,
Găzduieşte fantoma îndrăcită.

În pod se-aude o muzicuţă
Şi paşii unui dans cochet,
Doi morţi dansând balet
Îşi ocupau efemera existenţă.