O zi geniala pana la sfarsit!

Ziua de azi nu se anunta la inceput cu nimic mai speciala decat restul duminicilor.

In fiecare duminica obisnuiesc sa fiu trezita de mama sau de zgomotul produs de televizor[mama uitandu-se la stirile de dimineata...mereu pe protv],apoi somnoroasa ma duc la baie pentru o mica improspatare,dupa urmeaza micul dejun.Duminica este ziua mea,ziua in care sunt trata asemenea unui matur,ca toti ceilalti din familie imi primesc paharelul de lichior si cana de cafea din care sorb cu placere si savurez masa.Apoi,obisnuim sa mergem prin piata,sa mai cumparam cate ceva si sa o vizitam pe sora cea mare a mamei.Seara fiecare vazandu-si de propriul interes[sa spun asa].

Astazi,dupa o dimineata normala de duminica,in care mi-a lipsit doar paharelul de lichior,mama s-a decis sa mergem pe la tara.In timp ce ea s-a dus la cimitir la bunicul[tatal ei],eu a trebuit sa imi vizitez bunica[mama tatei],pe care nu am mai vazut-o de un an si o voi mai revedea peste inca un an.E trist sa vezi ca relatiile se racesc cu trecerea timpului,desi mereu te bucuri cand revezi un vechi prieten sau ruda,observi cu amaraciune ca subiectele comune de discutie aproape lipsesc.In cazul meu,in acel moment tensionat incep sa acord o atentie mai speciala lumii ce ma inconjoara.Toata aceasta vizita a durat aproximativ 30 de minute,dupa primele 20 deja am apelat-o pe mama sa vina sa ma ia.

In drum spre oras mama imi propune sa mergem la Agafton,la auzul acestui cuvant Agafton am simtit cum inima mea se face cat un purice.Imediat mi-am amintit de prietena mea,Elena,si am rugat-o pe mama daca putem merge sa o luam si pe ea.Spre surprinderea mea,mama astazi s-a dovedit cea mai minunata persoana din lume,ca in ultima vreme de asemenea,si a acceptat.In cateva secunde deja o sunam pe Elena sa ii spun sa il convinga pe fratele ei sa o lase cu noi.Dupa cum ma asteptam,astazi astrele au tinut cu noi:)),si ambele parti au fost de acord ca noi doua sa ne intoarcem in locul unde ne-am cunoscut.In 20 de minute eu si Elena deja paseam cu sufletul imbatat de emotii si bucurie pe poarta principala a taberei,tinandu-ne de mana si citindu-se satisfactia din ochii nostri.

A fost atat de minunat sa vizitam fiecare coltisor de acolo,fiecare loc amintindu-ne de cate ceva,facandu-ne sa radem,dar si sa regretam ca nu mai putem fi ca atunci.Am facut in mare aproape toate ritualurile la care am fost supusi in prima zi de tabara.Ne-am dus pe camp si am inceput sa cantam un cantecel foarte amuzant,daca ma intalniti nu ezitati sa imi cereti sa vi-l arat.Apoi,am vizitat camerele unde am stat,bineinteles erau incuiate,ne-am multumit cu holbatul prin geam.Apoi am coborat pe teren si putin prin padure,repovestind toate cate am facut atunci,odihnindu-ne pe niste lemne,loc in care atunci am stat in timpul unui joc si am spus bancuri...A fost atat de superb,de revigorant...Aveam nevoie de asta.Imi amintesc ca stateam intr-o zi cu Elena si ne gandeam cand am putea sa mergem pe acolo,sa revedem totul...si iata ca cineva acolo sus ne iubeste...astfel incat ne-a scutit si de un drum pe jos,in cazul in care am fi mers de capul nostru.

Seara se termina si ea la fel de geniala.Sunt bucuroasa ca am auzit vocea cuiva[:x] si ma amuz de genialitatea unora.Le multumesc tuturor ca azi au reusit sa ma faca sa zambesc.Sa zambesc cu adevarat!

aaa...si ca ziua aceasta sa fie cat mai geniala,am avut parte si de ciocolata mea preferata,pe care o savurez acum...Numele ei prefer sa ramana secret,fiind cunoscut doar de prieteni...

Ce pot sa va zic...Garantat nu voi uita niciodata ziua de 6 septembrie 2009...

Ziua voastra cum a fost?

*In anul 2007,in perioada 9-15 iulie,am fost intr-o tabara la Agafton.Iubesc acea tabara pentru ca acolo am cunoscut niste oameni geniali,printre care si una dintre cele mai bune prietene ale mele.In ultima seara de sedere acolo s-a facut un foc de tabara[de asta poza]