1-2 mai, zile care vor ramane mereu in sufletul meu.
Vineri,1 mai, la ora 4 dimineata se da trezirea,la 5 trebuie sa fim in gara sa ne organizam si sa cumparam bilete,iar la 6 a pornit trenul.Prima oara am mers cu personalul pana in Burdujeni,calatoria a durat o ora.A trebuit sa asteptam o ora jumatate in gara pana la urmatorul tren,in care am stat 2 ore.Un tiganel a decis sa ne amuze prin metodele sale de agatat (crengi poate:)) ),acum imi pare rau ca am refuzat sa ii fac poza.Declar,oricum,care are cel mai amuzant ras din lume.
Ajunsi in Campulung,pe la ora 11,ne-am inceput calatoria pe jos de cateva ore bune.La inceput,toti eram fericiti,optimisti ca vom ajunge repede,dar in scurt timp am realizat cat avem de mers defapt.Drumul a fost obositor,dar privelistea a compensat totul.
Vineri,1 mai, la ora 4 dimineata se da trezirea,la 5 trebuie sa fim in gara sa ne organizam si sa cumparam bilete,iar la 6 a pornit trenul.Prima oara am mers cu personalul pana in Burdujeni,calatoria a durat o ora.A trebuit sa asteptam o ora jumatate in gara pana la urmatorul tren,in care am stat 2 ore.Un tiganel a decis sa ne amuze prin metodele sale de agatat (crengi poate:)) ),acum imi pare rau ca am refuzat sa ii fac poza.Declar,oricum,care are cel mai amuzant ras din lume.
Ajunsi in Campulung,pe la ora 11,ne-am inceput calatoria pe jos de cateva ore bune.La inceput,toti eram fericiti,optimisti ca vom ajunge repede,dar in scurt timp am realizat cat avem de mers defapt.Drumul a fost obositor,dar privelistea a compensat totul.
Dornici sa se termine cat mai repede drumul,pentru ca eram deja foarte obositi,am decis sa mergem pe o scurtatura,adica pe o carare prin padure.In afara de cativa brazi cazuti si pantele prea abrupte ,care ne-au dat dureri de cap,a fost foarte frumos.
Am ajuns la manastirea “Rarau”pe la 19.Ne-am lasat bagajele si am fost sa ne inchinam,apoi a urmat o mica distractie in camere.La 22 s-a dat stingerea,cu toate acestea.noi fetele ne-am culcat pe la 23,iar baietii mult mai tarziu.In timpul noptii, oboseala si-a pus amprenta asupra tuturor.In cazul meu,toata noaptea m-am foit,m-am trezit de n ori.La 6 dimineata a trebuit sa ne trezim,la 7 trebuia sa pornim din nou la drum.Am mers de data aceasta prin sat,trebuia sa ajungem la soseaua principala,sa prindem cursa spre Vatra Dornei.Am avut mult noroc si a venit un autocar.La 10 si ceva eram deja in Vatra Dornei.Ne-am cumparat biletele de intoarcere acasa,si am pornit la plimbare prin oras.
La 3 fara 10 ne-a pornit trenul.Pana acum am circulat cu personalul sau cum ii ziceam eu “un tren de jucarie”,de data aceasta am mers cu un tren adevarat (vorba mea) pana in Suceava de Nord.In calatoria de aproximativ 3 ore si ceva,am ras mereu cu prietenii mei in compartiment,lucru greu de facut pentru mine,pentru ca ma dureau toti muschii din zona burtii,dar am supravietuit.La 18:30 am ajuns in Suceava de Nord,unde am stat o ora si am pornit spre Veresti,unde am schimbat din nou trenul,am urcat in acelasi tren in care am pornit prima data la drum.Iar la 21 am fost inapoi in Botosani.
Cum a merge cu trenul inseamna a cunoaste multi oameni,nu neaparat normali,si in ultimul tren am avut parte de un mos cam pedofil.Cand ne uitam la el,ne facea cu ochiu,ne zambea,ridica sprancenele,ne pupa,dar macar ne amuza grozav.
Toata aceasta calatorie de 2 zile in care am parcurs mai mult de 25 de km pe jos,ne-a costat doar 25 de lei noi.Abia astept urmatoarea excursie.Desi ,suntem epuizati fizic,am castigat enorm spiritual.
ps:aceasta excursie mi-a deschis apetitul calatoriei,aventurii sau cu alte cuvinte foamea de cunoastere.






Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu