Spun rosu, iar tu imi raspunzi aprins. Comunicam indirect. Ceata este prezenta in natura, parca ar fi o transpunere a felului in care ma simt. Idei, ganduri, sentimente ma bantuie. Nu stiu, reprezinta explicatia zilnica. N-am chef, e starea.Vreau, vreau, vreau! Dar imi repet: Ai rabdare, rabdare, rabdare...Ecou stricat. -Nu mai pot...-Ba poti! -Si daca nu mai vreau?! -Trebuie! Acum? Acum! Aici? Aici! Si maine? Si! Ma plimb dezorientata pe soseaua viselor, mii de oameni in masinile lor superdotate trec grabiti pe langa mine, neobservandu-ma. Vad in departare o cafenea si ma indrept spre ea. Imi cumpar o cafea amara si o lamaie...Azi imi vreau viata dulce si cafeaua amara, nu invers. Aburii ce se descatuseaza din cana rosie picteaza chipul tau. Visez, dar imi lipsesc aripile ca sa pot zbura. Imi lipseste drogul meu preferat. Tu esti inspiratia mea...Mi-am terminat cafeaua si plec pe acelasi drum ce duce nicaieri. Tenisii s-au ros, acum merg desculta desfatandu-ma cu zeama de lamaie. Esti dulce... Sunt nori pe cer ce ma picteaza si te picteaza, iar soarele rade diabolic de naivitatea mea. Mi-e sete! Ploua, ca de fiecare data ploaia e prezenta in gandurile mele. Ma ploua si te ploua, dar nu ne ploua, inca. O frunza s-a desprins dintr-un stejar sau un artar, nu stiu, dar m-am urcat in ea si am plecat, nu stiu, undeva. Un lan cu maci frumosi, de un rosu aprins, ma-ndeamna sa-i strabat. Ametita de mireasma lor, ma opresc si ma intind. Adorm visand la maci. Imi prinzi o floare de mac in par si ma saruti, ai gust de mac. Ma trezesc ca dupa un cosmar, imi curge transpiratia pe fata si inima imi bate alert. Ma ridic din asternuturile patate de visele mele si pasesc fricoasa spre baie. Simt ca ard si imi clatesc fata cu apa, apoi ma privesc in oglinda stearsa. Acolo vad reflexia unei femei cu fata palida, buzele aprinse, ochii negri si parul despicat curgandu-i pe fata somnoroasa. Ce zboara timpul! Ma-ntorc pe soseaua iluziilor si calc in picioare cadavre de oameni viciosi patati de vinul de aseara si berea din frigider, improscati cu scrumul de tigari si mangaiati de muste si bacterii saprofite...Stop!
3 comentarii:
imi place..scrii fain...trecerea timpului, nefiind simtita de oamenii prea ocupati cu lucruri ce oricum sunt efemere..iubirea ce nu poate fii stearsa sin inima si amintiri..macar in ele ramane eterna..la inceput confruntare intre starea initiala si vocea de dinautru care inca te tine vie..
Ce ritm alert e in compunerea asta.Uneori pierdeam randul si trebuia sa ma intorc sa vad ce s-a intamplat defapt.Frumos construita.
Iarasi te framanta sentimentele alea pe care le aveai si anul trecut,sper ca vei putea sa treci peste si sa nu stagnezi la chestia cu singuratatea.
imi place sa te citesc:">
Trimiteți un comentariu