Se apropie sfarsitul lui octombrie. Norii si-au varsat aproape in intregime lacrimile,doar vantul impreunat cu frigul isi mai pierd vremea printre noi.
Orasul este mohorat. Oamenii sunt grabiti sa ajunga in caldura caminului. Imi pare ca veselia a murit,iar intreaga civilizatie e-n doliu...Din departari se aude un ritm de toaca,sufletul meu intra in extaz...mereu am iubit acest "instrument"...drept acompaniament regasim croncanitul ciorilor si mortuarele clopote...e o simfonie sinistra.
Noiembrie vine...as vrea sa pot hiberna!
Un comentariu:
Mhm,interesant si in acelasi timp nu prea inteleg [asta din caz ca e legat de tine si de ceea ce simti].
Ideea e faina.
Trimiteți un comentariu