Insemnare de sfarsit/inceput de zi...

Sunt incercata,in acest moment,de sentimente relativ grele. Mi-este dor de o persoana,desi au trecut doar 3 ore de cand nu ne-am vazut,dar par o infinitate. Am melodia noastra pe repeat si un amalgam de chestii ma cuprind...Nu am crezut ca pot ajunge sa iubesc un singur om,atat de mult,desi eu eram fata care inainte nu credea in asa ceva:"Iubire?imi ziceam.Prostii! A existat,acum e doar un basm!". Nu credeam ca am sa ajung sa innebunesc de dorul cuiva daca nu il vad o zi,ca am sa visez pe acelasi cineva in fiecare noapte,ca voi adormi si ma voi trezi cu aceeasi unica persoana in gand,ca am sa raman uimita de sufletul atat de bun al unui om, ca am sa numar orele pana cand ne putem vedea...Si uite asa trece timpul,luna octombrie vine cu pasi repezi,desi eu nu o astept cu drag,pentru ca aduce cu ea si inceperea facultatii,multa tristete...
Poate sunt trista acum pentru ca admir pozele superbe ale copilului din trecut,astazi fiind om mare...Un Mos sau un Nene,cum imi place mie sa-l tachinez.
Imi revin atatea ganduri pe care le aveam la inceput,desi a trecut atata timp,inca sunt uimita de modul in care au decurs anumite lucruri.Nu pot spune ca ma plang,chiar sunt bucuroasa de situatia in care ma aflu in acest moment.
As vrea sa va povestesc mai multe,dar ora este destul de tarzie,abia mai vad tastutura,ochii mi se-nchid.
Am convenit amandoi sa ne culcam...
Noapte buna !