Evadarea

Vise deşarte,
Iluzii aparte,
Totul e in ceaţă,
Pânze de păianjen iti apar in faţă.

Pete de culoare,
Bătute de soare,
Amorezate-ntre ele
Sunt niste cristale.

Idei stupide,
Coliziuni morbide,
Fum de tigară…
Ea vrea să zghiară.

Demonizată,de lumea macabră.
Evadează,spanzurată de-o scară.
Şi trupu-i atârnă lin,
Când in sânge se-mprăştie venin.

Bacterii saprofite aleargă,
Descompunerea fetei incearcă.
Musculiţele zboară de zor,
Să ajungă la fata din obor.

Si vântul o suflă alene,
Iubind-o in taine.
Si norii se-adună gramadă,
Doresc s-o plangă pe biata fată.

Stropii de ploaie cad zguduind,
Trupul fetei spălând,
Se duc pe pământ inceţoşaţi,
Contopindu-se miraţi.

Corpul copilei s-a evaporat,
Însă fantoma acesteia a persistat.
În fiecare noapte de 17 mai
Se intoarce în trupul osificat.